Teoria viselor a lui Freud: împlinirea dorințelor, simboluri și metodă

În noiembrie 1899, un neurolog vienez a publicat o carte în care susținea că fiecare vis, oricât de absurd ar părea, are un sens care poate fi descoperit. Interpretarea viselor s-a vândut în doar câteva sute de exemplare în primii ani, dar avea să schimbe discret felul în care înțelegem mintea umană. Indiferent dacă accepți sau nu teoria lui Sigmund Freud, trăiești într-o lume influențată de ea: spunem că ne-au scăpat lucruri fără să ne dăm seama, bănuim că visele ascund altceva decât ceea ce arată la suprafață, iar o întreagă industrie a dicționarelor de vise continuă să se bazeze, în mare parte împotriva recomandărilor lui Freud, pe ideea simbolurilor ascunse. Acest ghid explică ce susținea de fapt Freud despre vise, cum funcționa metoda sa, ce a păstrat și ce a respins un secol de cercetare științifică și cum poți folosi aspectele încă utile pentru a-ți înțelege propriile vise.

Cine a fost Sigmund Freud?

Sigmund Freud (1856-1939) s-a născut la Freiberg, în Moravia, și și-a petrecut aproape întreaga viață la Viena, unde s-a format ca neurolog. O iarnă petrecută la Paris studiind alături de renumitul Jean-Martin Charcot i-a mutat interesul de la sistemul nervos la psihic: Charcot trata isteria prin hipnoză, iar Freud s-a întors convins că simptomele pot avea un sens. Împreună cu medicul Josef Breuer a dezvoltat terapia prin vorbire, apoi a înlocuit hipnoza cu propria sa tehnică, asocierea liberă: pacientul spune tot ce îi vine în minte, fără să se cenzureze, iar logica ascunsă începe treptat să iasă la suprafață.

Visele au intrat în centrul preocupărilor sale pornind de la unul dintre propriile vise. În iulie 1895, Freud a visat despre o pacientă pe care o numește Irma, iar apoi a analizat visul asociere după asociere și a ajuns la concluzia că acesta îndeplinea o funcție: îl disculpa, regla conturi și împlinea dorințe pe care nici el nu și le recunoștea. Această analiză a devenit visul-model din Interpretarea viselor, cartea pe care a considerat-o întotdeauna cea mai importantă lucrare a sa. Faima, celebrul divan, mișcarea psihanalitică și binecunoscuta ruptură de Carl Jung au urmat apoi. După anexarea Austriei de către naziști în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a murit în anul următor, fiind considerat de mulți cel mai influent și totodată unul dintre cei mai controversați psihologi din istorie.

Teoria: fiecare vis este o dorință deghizată

Ideea lui Freud este simplu de formulat, dar dificil de acceptat: un vis reprezintă împlinirea deghizată a unei dorințe reprimate. Dorințele pe care nu ni le putem recunoaște, fiind interzise, stânjenitoare sau incompatibile cu imaginea pe care o avem despre noi înșine, nu dispar. Ele așteaptă somnul, când vigilența minții este redusă, și încearcă să se exprime. Însă chiar și în somn există o instanță de cenzură. Dorința poate trece doar dacă se deghizează, iar această deghizare este visul. De aceea Freud făcea diferența între conținutul manifest, adică visul pe care ți-l amintești și îl poți povesti dimineața, și conținutul latent, adică gândurile și dorințele ascunse din spatele lui. Aspectul ciudat al visului nu este întâmplător: este compromisul dintre o dorință și cenzură. Freud numea visele gardienii somnului, deoarece deghizarea ne permite să continuăm să dormim chiar și atunci când materialul psihic ne-ar trezi în mod normal.

Interpretarea viselor este calea regală către cunoașterea activității inconștiente a minții.

Sigmund Freud, The Interpretation of Dreams

Travaliul visului: cum construiește mintea deghizarea

Freud a numit travaliul visului ansamblul proceselor care transformă gândurile ascunse în filmul ciudat pe care îl trăiești în timpul nopții, iar termenii creați de el rămân și astăzi printre cele mai bune descrieri ale felului în care sunt resimțite visele din interior:

Metoda lui Freud: asociere liberă, nu un dicționar de simboluri

Pentru mulți este surprinzător să afle că metoda de bază a lui Freud nu se baza pe căutarea simbolurilor într-un dicționar. În cabinet, un vis era descompus element cu element, iar pentru fiecare dintre ele persoana spunea tot ce îi venea în minte: asocieri, amintiri, absurdități, până când firul ducea către ceva cu adevărat important. Edițiile ulterioare ale cărții sale au inclus într-adevăr un capitol despre simbolurile tipice, iar cei care i-au popularizat ideile au transformat acel capitol în dicționarele de vise pe care Freud nu le-a intenționat niciodată. Totuși, principiul de lucru a rămas același: visul tău, asocierile tale, sensul tău. O variantă pe care o poți aplica singur arată astfel:

1. Notează visul imediat, cu cât mai multe detalii. Pentru Freud, formularea exactă era o dovadă; expresiile neobișnuite sunt adesea uși către înțeles.
2. Împarte-l în elemente: fiecare persoană, loc, obiect și expresie primește propriul rând.
3. Asociază liber pentru fiecare element. Scrie tot ce îți vine în minte, fără să judeci dacă este relevant. Regula este sinceritatea totală pe hârtie: tocmai asocierile pe care ai vrea să le sari sunt, de obicei, cele mai importante.
4. Identifică reziduul diurn. Ce din ultimele una sau două zile a furnizat materialul visului? De multe ori, declanșatorul aparent banal indică tema importantă de care s-a legat.
5. Pune-ți întrebarea incomodă. Dacă acest vis mi-ar împlini o dorință, care ar fi acea dorință? Ești liber să respingi răspunsul; pariul lui Freud este că însăși ezitarea spune ceva important.

Ce a păstrat știința modernă și ce a abandonat

După mai bine de un secol, bilanțul este într-adevăr mixt. Ce a fost abandonat: afirmația universală. Cercetările despre vise nu au găsit dovezi că fiecare vis reprezintă împlinirea unei dorințe, iar Freud însuși și-a nuanțat poziția în 1920, recunoscând că coșmarurile repetitive ale supraviețuitorilor traumelor nu se potrivesc acestei formule. Simbolismul sexual fix, popularizat de discipolii săi, rezistă și mai puțin; cercetătorii contemporani, la fel ca Freud în cele mai bune pagini ale sale, susțin că imaginile își primesc sensul de la persoana care visează, nu dintr-un cod prestabilit. Ce a rămas: mai mult decât se așteptau criticii lui. Conceptul de reziduu diurn anticipează ipoteza continuității, bine susținută astăzi, potrivit căreia visele reciclează preocupările din starea de veghe. Experimentele privind suprimarea gândurilor au arătat un efect de revenire în vis: dacă încerci să alungi un gând în timpul zilei, el reapare noaptea în vise, ca o umbră experimentală a refulării. Iar neuropsihologia a adăugat o perspectivă nouă: visarea depinde de circuitele motivației din creier, nu doar de mecanismele somnului, ceea ce sugerează că motorul viselor este mai apropiat de dorință decât au presupus criticii lui Freud. Intuiția sa cea mai profundă, că visele au sens, sunt conduse de emoții și merită explorate, este astăzi larg acceptată.

Cât despre cel mai cunoscut subiect: în imaginarul popular, numele lui Freud este strâns legat de simbolismul sexual din vise, în mare parte din cauza acelor dicționare. Dacă aceasta este întrebarea care te-a adus aici, ghidul nostru despre visele cu conținut sexual abordează tema din perspectiva psihologiei, dar și a tradițiilor spirituale și religioase.

Freud și Jung: celebra despărțire

Timp de câțiva ani, Carl Jung a fost considerat succesorul ales al lui Freud, iar visele au fost cele care au pus capăt acestei moșteniri intelectuale. Freud susținea că visele deghizează adevăratul conținut; Jung a ajuns să creadă că ele îl dezvăluie, vorbind direct printr-un limbaj vechi al imaginilor, și că inconștientul conține mai mult decât materialul personal refulat. Prietenia lor s-a rupt în jurul anului 1913, iar psihologia a rămas cu două hărți rivale ale nopții. Pentru noi, acest lucru este un avantaj: unele vise răspund mai bine la întrebarea lui Freud - ce nu vreau să recunosc? - iar altele la întrebarea lui Jung - ce încearcă să mă readucă în echilibru? Este mai util să păstrezi ambele întrebări la îndemână decât să alegi tabăra unuia dintre ei.

Pune întrebările lui Freud propriilor tale vise

Metoda lui Freud se bazează pe materia primă: visul consemnat cuvânt cu cuvânt înainte ca dimineața să îl modifice și o evidență sinceră a lucrurilor care ți-au ocupat zilele. Acesta este rolul unui jurnal de vise și exact în jurul lui este construit Ruya: îți poți înregistra visele prin voce sau text imediat după ce te trezești și poți lăsa această arhivă să crească în timp. Când vrei să aprofundezi, metodele de interpretare continuă demersul în spiritul lui Freud, fără canapea: metoda Gânduri și griji urmărește visul până la preocupările din starea de veghe și la reziduul diurn care îl alimentează, iar celelalte metode sunt disponibile atunci când un vis cere o perspectivă cu totul diferită.

Freud a greșit în privința unor aspecte importante, dar a intuit un lucru esențial înainte ca aproape oricine să îndrăznească să îl spună public: ciudatul teatru al nopții vorbește despre tine, este creat de tine și merită atenția ta. Un secol de cercetare i-a revizuit teoria, dar i-a păstrat obiectul de studiu. „Calea regală” este încă deschisă; doar că astăzi are mai multe benzi decât desenase el.